"Sunt cuvintele care nu-mi vin
Cand ma uit in urma acum
Am uitat de mult sa le spun
Sunt vorbe pe care le stii
Ce nu au avut un raspuns
Sunt cuvintele-n care m-am ascuns
Nu mai vrei sa ma cunosti,
Nu ma mai recunosti
Ai ceva sa-mi dai,
Ai ceva sa-mi spui,
Ai ceva sa-mi dai,
De-nteles?
Ai ceva sa-mi dai,
Ai ceva sa-mi iei,
Vrei cumva sa-mi dai,
De ales?
Sunt cuvinte pe care le-aud
Si iluzii in care ma pierd,
Sunt sperante in care nu mai cred
Sunt vorbe pe care le stii
Ce nu au avut un raspuns
Sunt cuvintele-n care m-am ascuns
Nu mai vrei sa ma cunosti,
Nu ma mai recunosti"
Ciudat si acum cand le ascult parca imi revine acea senzatie de drog pe care mi-a indus-o melodia atunci. Acel sevraj, acea senzatie de "mai vreau". Stateam pe pat..cu fata la geam zi de zi, ceas de ceas.. asteptand sa mai aud o data D.A.i .. De acum inainte.. formatia 41.. aceasta formatie despre care nu stiam absolut nimic stiam numai un singur lucru: Trebuie sa-i ascult non-stop. Intram pe forum..cerem detalii..un nene extrem de amabil imi da site-ul clubului A, gazda Concursului Alternative Competition spunandu-mi cum suna descrierea trupei pe site-ul respectiv si cateva demo-uri... D.A.i (demo), Inceput (demo), Nou nascut (demo). Am si astazi descrierea respectiva si pozele de pe site. Imi place sa le privesc si acum sa-mi aduc aminte de zilele in care ma transformasem in Sherlock Holmes. Din site-uri in site-uri am dat peste adresa de e-mail a basistului, Horia Gridan. Cred ca mi-a luat o saptamana sa-mi fac curaj sa-i scriu..iar dupa 2-3 zile a venit si reply-ul cu scuzele pentru intarziere..desi pe mine m-a uimit viteza raspunsului. A urmat primul concert.. 4 noiembrie 2004 Club Underworld.. aveam emotii..am facut cunostinta. Au fost frumosi.
Sar peste multe alte detalii care pe mine m-ar bucura sa le povestesc. Insa nu vreau sa va rapesc prea mult timp. Concertul de aseara n-am cuvinte sa-l descriu. I-am vazut pe scena aia, oarecum incapatoare, gen te puteai misca in voie. M-am obisnuit usor cu reflectoarele din simplul motiv ca se potriveau. Se potriveau cu voi. Reflectoare, scena mare, fani multi, faima, iubire, sa cante publicul cu voi. Ma uitam prin jur si vedeam fetze noi. Asta ma bucura mai mult decat va puteti imagina.
Poate unii din voi nu puteti intelege ce simt eu cand ii ascult, cand ii vad, cand sunt la un concert. Desi par o fata vesnic vesela. Nu sunt. Nu cred ca mai exista pe lumea asta ceva care sa-mi dea un zambet atat de sincer si de cald asa cum o fac ei. Oliver. Eu l-am numit "Zambetul-Oliver". Aseara am realizat cum in 3 ani de zile m-am schimbat enorm, radical as putea sa spun. Dintr-o pustoaica timida, fara planuri de viitor, fara aspiratii, fara vise am ajuns ce sunt acum...total contrariul, insa un singur lucru nu s-a schimbat. O iubire sincera pentru acesti baieti. Nu am un preferat. Toti sunt preferatii mei. Tot ce inseamna Oliver. Doru, Mitch, Horia, Cristi, chiar si fostii membrii Mihai Zorca si chiar Alexandru Hosu pe care nu am apucat sa-l cunosc, piticul, barcuta, omul cu batul
Acum tac